• În luna martie a anului 2000, la Lisabona, Consiliul Europei a stabilit obiectivul ca Uniunea Europeană “să devină cea mai competitivă şi dinamică economie “bazată-pe-cunoaştere” (knowledge-based) din lume, capabilă de creştere economică sustenabilă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune, cu o mai mare coeziune socială”. Acest ţel ambiţios nu poate fi realizat fără prezenţa continuă a unui sector productiv puternic şi competitiv.
  • O economie bazată numai pe servicii nu poate supravieţui pe termen lung.
  • Transformarea industrială este o cerinţă obligatorie.
  • Se cere o nouă abordare a producţiei, producţia-inovativă.
  • Un sistem de cercetare-dezvoltare competitiv, creat printr-o multitudine de factori.
  • Printre slăbiciunile producţiei europene se numără: investiţiile în tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, ca şi în noile tehnologii, sunt încă prea mici; activitatea de inovare este prea slabă. Uniunea Europeană  nu duce lipsă de idei, dar nu transformă aceste idei în produse şi procese tehnologice.
  • În cadrul abordării problemei producţiei-inovative se precizează unul din termenii de îndeplinit de către industria europeană în scurt timp, şi anume trecerea de la competiţia individuală la competiţia de sistem “[…] companiile singure, lucrând în izolare, nu vor putea răspunde provocărilor de mare amplitudine care decurg dintr-o astfel de tranformare a industriei, şi chiar ţări întregi vor avea probleme în a mobiliza resursele umane şi financiare necesare. Cooperarea devine astfel esenţială”.
  • Modificările neaşteptate ale climatului de afaceri, intensificarea concurenţei, diversificarea nevoilor şi dorinţelor consumatorilor, precum şi scăderea continuă a fidelităţii acestora sunt probleme curente cu care se confruntă orice intreprindere în actualul context al dezvoltării social-economice la nivel european, ceea ce impune o flexibilitate ridicată şi o atitudine activă a agenţilor economici în abordarea fenomenelor şi proceselor care se manifestă în cadrul mediului de piaţă internaţional.
  • Consolidarea pieţei unice europene a generat diferite efecte asupra ansamblului activităţilor economice, prin îndepărtarea barierelor economice şi deschiderea graniţelor pentru fluxurile de mărfuri, de servicii şi de forţă de muncă. De asemenea, practicile în afaceri au devenit în mod treptat similare, reglementările în diferite domenii au început să se uniformizeze, iar gusturile consumatorilor au început să conveargă, existând premise de aplicare a unor strategii standardizate de către agenţii economici. Posibilitatea de abordare unitară a zonei europene devine atractivă pentru investitori având în vedere numărul ridicat de consumatori potenţiali şi puterea ridicată de cumpărare a acestora.
  • Totuşi, nu trebuie uitat faptul că, extinderea activităţii unei companii pe pieţele externe presupune confruntarea acesteia cu un mediu de afaceri complex şi dinamic, marcat de o mare diversitate a condiţiilor politice, legislative, culturale, economice, de competiţie şi făcând necesară adaptarea politicii de marketing internaţional la particularităţile fiecărei pieţe vizate de companie.
  • Analiza mediului economic al unei ţări sau al unui grup de ţări furnizează informaţii preţioase privitoare la nivelul de dezvoltare al societăţii respective, oferta de produse existente pe piaţă, precum şi evoluţia comportamentului de cumpărare al consumatorilor potenţiali.
  • Principalii indicatori macroeconomici care oferă o imagine de ansamblu asupra dezvoltării economiei sunt produsul intern brut, venitul mediu pe locuitor, structura cheltuielilor consumatorilor (principalele destinaţii ale veniturilor populaţiei), rata inflaţiei, gradul de ocupare a forţei de muncă, soldul balanţei comerciale şi al balanţei de plăţi, precum şi producţia principalelor ramuri ale industriei. Ţările europene se încadrează, din punct de vedere al gradului de dezvoltare economică, în rândul celor cu venituri medii şi ridicate.
  • Creşterea veniturilor consumatorilor europeni se concretizează într-o putere de cumpărare sporită şi implicit într-o pondere mai ridicată a cheltuielilor pentru bunuri de calitate superioară. De altfel, puterea de cumpărare este un alt indicator care oferă informaţii în legatură cu potenţialul de dezvoltare al unei pieţe, fiind un indicator compozit ce ţine cont de nivelul veniturilor, preţurilor, de inclinaţia spre economii şi posibilitatea contractării de credite.
  • Integrarea economică europeană, prin liberalizarea fluxurilor de bunuri, capitaluri şi oameni, are drept rezultat o creştere economică prin eliminarea costurilor tranzacţionale, obţinerea economiilor de scară şi intensificarea competiţiei între firmele europene. Procesul integrării în Europa a avut efecte atât la nivel macroeconomic cât şi la nivel microeconomic. De interes sunt în special efectele la nivel de afacere, care s-au manifestat atât ca oportunităţi cât şi ca ameninţări.
  • Unul dintre indicatorii de bază utilizaţi în evaluarea mediului demografic se referă la numărul populaţiei, indicator care furnizează informaţii despre limitele maxime ce pot fi atinse prin dezvoltarea pieţei respective.
  • Cele mai multe elemente de diferenţiere între ţările membre U.E. se manifestă în cadrul mediului socio-cultural. Instituţiile sociale precum familia, educaţia, prezintă structuri variate în privinţa raportului dintre familia nucleu (soţ, soţie şi copil) şi ceilalţi membrii ai familiei extinse (bunici, unchi, mătuşi). Astfel, în ţările din sudul Europei (Italia, Spania) familia extinsă joacă un rol mai important fiind implicată într-un grad mai ridicat în familia nucleu, comparativ cu ţările nordice, spre exemplu, unde familia nucleu este mult mai independentă.
  • Sistemele educaţionale europene sunt relativ similare, ele fiind considerate oarecum tradiţionale şi punând un mai mare accent pe cunoştinţe şi acumularea acestora.
  • Demersul de marketing internaţional trebuie să ia în considerare, de asemenea, factorii de mediu politic şi legislativ, ce pot facilita sau îngreuna accesul şi prelucrarea unei anumite pieţe externe. Modul în care este organizată şi în care funcţionează Uniunea Europeană este de o deosebită importanţă pentru companii, întrucât, numai cunoscând foarte bine sistemul executiv şi legislativ, ele pot încerca să influenţeze procesele de decizie la nivelul Uniunii Europene.
  • Companiile care pătrund pe piaţa europeană trebuie să ţină cont de configuraţia economică, politică şi etică implicată de standarde şi legislaţia formală. Companiile proactive vor aloca resurse pentru studierea tendinţelor şi preocupărilor ce nu au ajuns la stadiul de lege, dar care vor ajunge probabil în viitor, într-o formă sau alta. Practic, o organizaţie ce activează pe piaţa Uniunii Europene trebuie să dispună, din punct de vedere al aspectelor legislative, de un sistem complex prin care să asigure respectarea legilor Uniunii Europene şi a statelor membre, să anticipeze viitoarea politică sau să participe la procesul de elaborare a politicilor Uniunii Europene.
  • Obiectivul final la nivel european constă în desprinderea celor mai semnificative oportunităţi şi ameninţări cu care se pot confrunta companiile pe această piaţă. Astfel, ocaziile favorabile pot consta în: unificarea monedei, integrarea şi liberalizarea pieţei, apropierea standardelor tehnice şi politica competiţională comună; în timp ce ameninţările provenite din mediul de afaceri au în vedere: transparenţa preţurilor, supracapacitatea de producţie, competiţia provenită din partea altor ţări sau unele bariere ascunse.

Toate aceste premise economice la nivel european creează un cadru propice pentru funcţionarea CLUBULUI EUROPEAN AL OAMENILOR DE AFACERI care, prin contribuţia sa, prin activitatea pe care o va desfăşura, va susţine relaţiile dintre ţările Uniunii Europene, cu efecte benefice pentru dezvoltarea mediului de afaceri.